mulțămitúră, mulțămituri, s.f. (reg.) Poezie care se rostește la finele colindatului de către unul din colindători, prin care se exprimă mulțumirea pentru darurile primite și prin care se fac urări gazdei (exclusiv în zona Codru). – Din mulțumi + suf. -tură.

mulțămitură, mulțămituri, s.f. – (reg.) Poezie care se rostește la finele colindatului de către unul din colindători, prin care se exprimă mulțumirea pentru darurile primite și prin care se fac urări gazdei; după care urma un răspuns al fetei care mulțumea feciorilor că au colindat-o. Obicei specific în zona Codru. – Din mulțumi (< mult, cf. urarea mulți ani) + suf. -tură.

mulțămitură, -i, s.f. – Poezie care se rostește la finele colindatului de către unul din colindători, prin care se exprimă mulțumirea pentru darurile primite și prin care se fac urări gazdei; după care urma un răspuns al fetei care mulțumea feciorilor că au colindat-o. Obicei specific în zona Codru. – Din mulțumi (< mult, cf. urarea mulți ani) + -tură.