mulătșag sn vz mulăceag

mălăceag sn vz mulăceag

moloceag sn vz mulăceag

mulăceag sn [At: KLEIN, D. 168 / V: măl~, moloc~, ~ătșag, ~luc~, ~lutc~ / Pl: ~uri / E: mg mulatság] (Trs) 1 Petrecere. 2 Ospăț.

muluceag sn vz mulăceag

mulutceag sn vz mulăceag

mulăceag, mulăceaguri, s.n. (reg.) petrecere, chef, ospăț.

mulăceág, mulăceaguri, (mulceag, moloșag), s.n. (reg.) Petrecere, ospăț, chef (de obicei nuntă): „Și o avut trei fărtați și o făcut moloșag” (Bilțiu, 2013: 109). – Din magh. mulatság „petrecere” (MDA).

mulăceag, mulăceaguri, (mulceag, moloșag), s.n. – (reg.) Petrecere, ospăț, chef (de obicei nuntă): „Și o avut trei fărtați și o făcut moloșag” (Bilțiu, 2013: 109). – Din magh. mulatság „petrecere” (MDA).

mulăceag, -uri, (mulceag), s.n. – Petrecere, chef (de obicei nuntă). – Din magh. mulatság „petrecere”.

MULĂTȘAG s. n. v. mulăceag.

MĂLĂCEÁG s. n. v. mulăceag.

MULĂCEAG s. n. (Prin nordul Transilv. și Maram.) Petrecere, chef, ospăț. Cf. KLEIN, D. 168, BL II, 62, DR. XI, 131, CABA, SĂL. 99. După vo douo luni de dzîle o făcut urieșu un mulătșag. ARH. FOLK. I, 181. După mulutceag oaminii să duc acasă. ALR I 299/339, cf. MAT. DIALECT. I 81. – Pl.: mulăceaguri. - Și: mulătșág, muluceág (ALR I 299/247), mulutceág, mălăceág (T. PAPAHAGI, M. 225, DR. IV, 1 081), moloceág (CV 1951, nr. 3-4, 43) s. n. – Din magh. mulatság.