muierușcă sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ști și ~ște / E: muiere¹ + -ușcă] 1-9 (Îrg; șhp) Muierușă (1-9). 10 Femeie rea, cârtitoare, cicălitoare. 11 (Îrg) Femelă. 12 (Lpl; îf muieruște) Cânepă de toamnă. 13 Piesă la războiul de țesut, în formă de lopățică, cu ajutorul căreia se fixează pânza ca să nu se miște în timpul lucrului Si: femeiușcă, (reg) măiuț, mână¹, scânduriță.