MUIEROS, -OASĂ adj. 1. (Învechit și regional; depreciativ) Muieratic (1). Frica opreaște pre bărbatul muieros. BIBLIA (1688), 439¹/43, cf. 438²/32, BUDAI-DELEANU, LEX., POLIZU, PONTBRIANT, D., BARCIANU, ALEXI, W. Dacă un băiat poartă de mic mărgele. . . va plînge ca muierile, va fi muieros. GOROVEI, C. R. 185. 2. (Regional) Afemeiat. Cf. LM, DDRF, CDDE, MAT. DIALECT. I, 81. – Pl.: muieroși, -oase. – Muiere¹ + suf. -os.