MUHURDAR s. m. Înalt dregător (turc) care avea sarcina de a păstra sigiliul și de a-l aplica pe actele oficiale. 1 200 lei pe an muhurdariul (a. 1776). URICARIUL, XIX, 389, cf. PONTURI, 3/13. Seid Suleiman Negib, consilieriu și muhurdariul divanului. AR (1829), 219¹/22. Nagiu Efendi, sfetnicul privat și muhurdarul Imperiului otoman. CR (1830), 37²/13. După ce-a scris logofătul, domnul iscăli și muhurdarul puse pecetea. NEGRUZZI, S. I, 306. Muhurdarul se repede și sărută papucii domnitorului. V. ROM. mai 1954, 187. – Pl.: muhurdari. – Și: muhurdáriu s. m. – Din tc. mühürdar.