mugur s.m. I (bot.) 1 blastocarp, ochi¹, <reg.> lăstar¹, pup². Mugurii copacilor s-au deschis. 2 (reg.) v. Ament. 3 (reg.) v. Boboc. II fig. copil¹, odraslă, progenitură, <fig.> plămadă, vlăstar, <fig.; înv.> naștere. Nu are ce să facă, este mugurul său și trebuie sâ-l ierte. Cei doi soți nu au muguri.