MUGIND, -Ă adj. (Rar; despre elemente ale naturii) Care mugește (II 2); mugitor (II 1). Aici spumegă rîul în undele-i muginde. HELIADE, O. I, 75. Insulă-n valuri statornic sța în viforoasa, muginda mare. id. ib. 170. Preste undele muginde le-arăta cu grozăvie, Cum . . . plutea ca niște plăgii leșile fraților lor. NEGRUZZI, S. II, 7 ◊ F i g. Aste apăsătoare și muginde rele. HELIADE, O. I, 93. – Pl.: muginzi, -de. – V. mugi.