muget s.n. I 1 mugit, răget, <rar> mugitură, ruget, <înv. și pop.> răcnet, <înv. și reg.> răcnitură. Se aude mugetul vitelor care se întorc de la pășune. 2 boncăire, boncăit, boncăluire, boncăluit, <reg.> râncăială, râncăitură. Mugetul cerbului este fioros. II fig. 1 șuier, șuierare, șuierat¹, șuierătură, țiuit, vâjâială, vâjâire, vâjâit¹, vâjâitură, vuiet, vuire, <fig.> urlet. Mugetul vântului se aude în streșini. Mugetul mării este cumplit în timpul furtunii. 2 bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat¹, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet. Mugetul tunului a fost asurzitor. 3 răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbierătură, zbieret, <fig.> răget. Mugetele prizonierilor din lagăr erau sfâșietoare.