MUFTAGÍU s. m. (Învechit) Cămătar; p. e x t. om zgîrcit, avar sau, f i g., meschin (4). Cf. POLIZU, CIHAC, II, 597, BARCIANU. – Pl.: muftagii. – Și: muftangiu (BARCIANU, GHEȚIE, R. M. 270), muftogiu (DDRF) s. m. – Din tc. müfteci. Cf. scr. m u f t a ğ i j a „chilipirgiu; parazit”.