Definiția cu ID-ul 1344397:
Tezaur
MUFLUÍ vb. IV. I n t r a n z. (Prin Olt.; despre animale) A produce un zgomot caracteristic în timpul mîncării; p. e x t. a mirosi, a adulmeca. Cf. I. CR. IV, 121. Cîinele mufluie pe unde a mîncat cineva. BOCEANU, GL. – Prez. ind. pers. 3: múfluie. – V. muflu1.