Definiția cu ID-ul 1344279:
Tezaur
MUCRON subst. Vîrf scurt, subțire și ascuțit, cu care se termină anumite organe ale plantelor. Vîrful. . . terminat în mucron. GRECESCU, FL. 313. – Pl.: ? – Din fr, mucron.
MUCRON subst. Vîrf scurt, subțire și ascuțit, cu care se termină anumite organe ale plantelor. Vîrful. . . terminat în mucron. GRECESCU, FL. 313. – Pl.: ? – Din fr, mucron.