MUCLÍ vb. IV. T r a n z. (Argotic) 1. (În expr.) A o mucli = a nu mai riposta prin vorbe, a nu mai scoate un cuvînt, a tăcea (recunoscîndu-se învins). Cf. mucles. Muclește-o, că te ating. GR. S. VII, 120, cf. BL II, 174, BUL. FIL. II, 277. 2. A lovi (pe cineva) peste cap sau peste față (cu pumnii). Cf. CV 1951, nr. 5, 25. – Prez. ind.: muclesc. – Din țig. muklo (part. lui muk-).