mucenicie s.f. martiraj, martiriu, martirizare, martirizație, supliciu, <înv. și pop.> patimă, <înv.> martir¹, martirism, mărturie, mucenie, mucenire, strădanie, <fig.; rar> pasiune. Mucenicia este suferința pe care a îndurat-o o persoană pentru convingerile sale religioase, ideologice etc.