mucegăit,-ă adj. I 1 (despre ziduri, pietre, materii organice etc.) muced, mucezit², <rar> mucegăios, <reg.> mucegărit, mucurit, plesnevit, pușcăvit, sfoiegit. Pâinea mucegăită nu poate fi mâncată. 2 (reg.; despre pereți, încăperi, locuințe etc.) v. Igrasios. Jilav. Ud. Umed. II fig. (adesea peior.) 1 (despre concepții, gusturi, metode, obiceiuri, practici etc.) anacronic, caduc, demodat, depășit, desuet, dezactualizat, inactual, învechit, neactual, perimat, vechi², vetust, <fig.> antic, lânced, prăfuit, răsuflat, ruginit, <fig.; fam.> fumat², <fig.; fam.; iron.> antediluvian, preistoric, <fig.; înv.> muced. Folosește o metodă de predare mucegăită. 2 (despre idei, concepții etc.) depășit, învechit, perimat, retrograd, vechi², vetust Mulți oameni au încă idei mucegăite, refractare la tot ce este nou. 3 (despre oameni) demodat, depășit. Unii tineri își consideră părinții mucegăiți.