mucalemea sf vz muchealemea

muchealemea sf [At: VĂCĂRESCUL, IST. 283 / V: muca~ / Pl: ~ele / E: tc mükâleme] (Trî) Dezbatere.

muchealemeá (chea dift.) f., pl. ele (turc. ar. mükialeme). Sec. 18. Conferență, deliberare.

MUCALEMEÁ s. f. v. muchealemea.

MUCHEALEMEÁ s. f. (Turcism învechit) Consfătuire, dezbatere, deliberare. După ce se făcea muchealemeaoa de turci și de muscali numai apoi mergea și ei de la unul la altul, ca să facă tălmăciri. VĂCĂRESCUL, IST. 283. Se orindui a se face o muchealemea. id. ib. 287, cf. I. BRĂESCU, M. 68. – Pl.: muchealemele. - Și: mucalemeá s. f. I. BRĂESCU, M. 68 – Din tc. mükâleme.