MU interj. (De obicei pronunțat cu „u” prelungit sau repetat) Onomatopee care redă mugetul vitelor cornute sau (rar) strigătul altor animale. Dar mu-mu Joiana muge. COȘBUC, P. I, 95. Feciorașul se făcea vacă și striga „mu-mu” ! RETEGANUL, ap. CADE, cf. ALR II 5 527/172. – Și: muo interj, RĂDULESCU-CODIN, Î. 277. – Onomatopee.