MRĂNIȚÓS, -OASĂ adj. (Despre pămînt) Pe care s-a împrăștiat mraniță (1), îngrășat cu mraniță. Se începe a se face cuiburi și a se semăna, în pămînt mrănițos, bostani, pepeni, cantalupi. f (1884), 217. O țelină mai domesnică, adică nu așa de înțelenită, ci mai mrănițoasă. PAMFILE, A. R. 25. – Pl.: mrănițoși, -oase. – Mraniță + suf. -os.