Definiția cu ID-ul 1343425:
Tezaur
MREJUÍRE s. f. (Regional) Acțiunea de a m r e j u i și rezultatul ei; (regional) mrejire. ♦ (Învechit; la pl.; concretizat) Gratii, zăbrele. Pren fereastră să pleca maica Sisarii, pren mrejuiri. BIBLIS (1688), 1771/26. – Pl.: mrejuiri. – V. mrejui.