MREJUÍ vb. IV. 1. I n t r a n z. (Prin nordul Munt.) A mreji (I 1). Cf. RĂDULESCU-CODIN, 51. 2. T r a n z. F i g. (Regional) A.mreji (I 3). Cf. ALEXI, W. 3. T r a n z. (Prin sud-vestul Munt.; complementul indică un snop, o grămadă de nuiele etc.) A lega prost, a nu strînge bine legătura. Cf. I. CR. VIII, 88. – Prez. ind.: mrejuiesc. – V. mreajă.