mreajă, mreji, s.f. – Unealtă de pescuit, alcătuită dintr-o plasă de sfoară, cu ochiuri de circa 2 cmp, lungă de 10-12 m și lată de 160-170 cm. De niște sfori se fixau greutăți de plumb, pentru ca în timpul folosirii mrejei să ajungă până la fundul râului. Pescarii adunau plasa în cerc (Șainelic, 1986: 47). – Din vsl. mrěža (Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; Șăineanu, Scriban, DEX, MDA).