MOȚIȘOR s. n. Diminutiv al lui m o ț¹. 1. Cf. m o ț¹ (1). Lenuțo de peste Olt, Cu moțîșorul de-un cot, Cu coada-mpletită-h opt. CIAUȘANU, V. 66. Inflorescență. 2. Cf. m o ț¹ (4). Foliolele involucrului late ovale, avînd. . . un moțișor (mucron) moale. GRECESCU, FL. 338. – Pl.: moțișoare. – Moț¹ + suf. -ișor.