moț¹ s.n. 1 (la oameni sau la unele animale și păsări) ciuf, <înv. și pop.> buhuță, <pop.> hălăciugă, <reg.> ciup¹, conci, cucui, moțoc, moțochină, pup³, pupui¹, țop¹, țugui, țuluc, țuțui¹, vâstră. L-a tras de moț pentru că nu era cuminte. 2 (art.; bot.) moțul-curcanului a = Polygonum orientale; <reg.> cănăcei (v. cănăcel), creasta-cocoșului (v. creastă), nasul-curcanului (v. nas), sosna; b Amaranthus angustifolius; știr¹, știr-bun (v. știr¹), știr-mic (v. știr¹), știr-porcesc (v. știr¹), știr-prost (v. știr¹), știr-roșu (v. știr¹); c (reg.) v. Busuioc-roșu (Amaranthus caudatus); d (reg.) v. Levănțică (Lavandula officinalis); e (reg.) v. Răculeț. Șerpariță (Polygonum bistorta). 3 (bot.; reg.) v. Eflorescență. Inflorescență. 4 (bot.; la conifere; reg.) v. Con. 5 (reg.) v. Lamură 6 (la fusul de tors; reg.) v. Prâsnel. Sfârlează. Titirez. 7 (reg.) v. Feștilă. Fitil. 8 (pesc.; reg.) v. Matcă. Matiță.