MOȘOCOÁRNĂ s. f. (Transilv.) Plăcintă (făcută din aluat dospit sau nedospit), umplută cu brînză sau cu varză, cu prune etc. Cf. VAIDA, VICIU, GL., PAȘCA, GL. A făcut un cuptor plin de pită și moșocoarne. Com. din HERECLEAN-ZALĂU, cf. ALR I 777/298, ALR II/279, ib. 4 030/316, LEXIC REG. 17, 66, 71. – Pl.: moșocoarne. – Și: moșocoáne (LEXIC REG. 17) s. f. pl., moșcoárnă (PAȘCA, GL.) s. f., mușucórn (GHEȚIE, R. M.) s. n., mușcórn (LM, PONTBRIANT, D.) s. m. – Etimologia necunoscută.