MOȘNEGĂRÍE s.f. 1. (Cu sens colectiv) Mulțime de moșnegi (I 1). Cf. PAMFILE, J. II, 155. Dar ce horă, mămulică ! S-a răscolit moșnegăria toată de pe lăiți. MIRONESCU, S. A. 55. 2. Epitet batjocoritor pentru un moșneag (I 1). Ți-oi închide eu gura, moșnegărie ! NEGRUZZI, S. IV, 26. Un fel de moșnegărie cam ca tine. . . Cine-o fi și cum îl cheamă, nu știu. C. PETRESCU, O. P. II, 82. Hai, hai,. . . moșnegărie, taci. CAMILAR, N. I, 58. – Moșneag + suf. -ărie.