MOȘÍT s. n. 1. Faptul de a m o ș i (1); ocupația, îndeletnicirea de moașă (I 3); (neobișnuit) moșie². Știa bine treaba moșitului. CREANGĂ, P. 76. Toate cele trebuincioase la moșit să-i fie dindemînă. MARIAN, NA. 41. Ca mai toate bătrînele de la sate, Zenobia se pricepea la moșit, fără să-l fi învățat. REBREANU, I. 310. Baba. . . e pricepută la treaba moșitului. VARLAAM-SADOVEANU, 269. ◊ Școală de moșit - școală în care erau pregătite viitoarele moașe. Niculache a murit dă piept. Dochia și-a dus tragedia înfrîngerii în școala de moșit. KLOPȘTOCK, F. 149. 2. (Regional) Mocoșire. Com. din MARGINEA- RĂDĂUȚI. – Pl.: moșituri. – V. moși.