MOȘIERÍME s. f. Clasă socială, dominantă în orînduirea feudală, alcătuită din marii proprietari funciari care își cultivau moșiile exploatînd munca iobagilor și a țăranilor săraci. V. b o i e r i m e. Prin reforma agrară moșierimea a fost lichidată ca clasă. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV.³ 339. *Burghezo-moșierime v. b u r g h e z. – Pronunțat: -și-e-. – Pl.: moșierimi. – Moșier + suf. -ime.