MOȘICĂÍ vb. IV. I n t r a n z. (Regional) A lucra încet (și fără spor) sau a-și pierde vremea cu nimicuri. Moșicăia pe lîngă un foc de vreascuri. PĂCALĂ, M. T. 157, cf. 140, PAȘCA, GL. Toată ziua ai moșcăit în curte și n-ai făcut nimic. Com. din ȚEPEȘ VODĂ-CERNAVODĂ, cf. BUL. FIL. II, 289. – Prez. ind.: moșicăiesc. - Și: moșcăí vb.IV. – Contaminare între moși și mocăi.