MOȘIÁN s. m. (Învechit) Moșnean (2), răzeș. Moșieanul și boiariul să se întreacă în deschiderea avuției pămîntului. PISCUPESCU, O. 34/4. ◊ (Atribuind calitatea ca un adjectiv) Tot omul moșian să fie volnic a stăpîni moșia sa (a. 1742). URICARIUL, V, 400/23. – Pronunțat: -și-an. – Pl.: moșieni. – Moșie¹ + suf. -an.