MOZOLÍ vb. IV. 1. T r a n z. (Complementul indică un aliment) A frămînta în gură, a mesteca¹ multă vreme (fără a mușca sau sfărîma cu dinții și fără a înghiți); a molfăi (1), a morfoli (1), (regional) a moscoli¹. I-a dat în mînă frîntura de covrig s-o mozolească. SANDU-ALDEA, U. P. 159. Trăgeau cu degetele bucăți, le înfulicau repede, mozolindu-le și clămpănindu-le. SADOVEANU, O. XIV, 139, cf. ȘEZ. I, 212, II, 156. Cînd am pornit cătră casă, mi-am luat un os, să-l mai mozolesc pe cale. MERA, L. B. 115. O mozolit poati douî ŝasuri para ŝeia. Com. din MARGINEA-RĂDĂUȚI. ♦ (Complementul indică altceva decît un aliment) A purta în gură (cu limba) de colo pînă colo, a mesteca¹ (1); a roade. Își mozolește el atunci vîrful bărbii-n gură, stă nițel pe gînduri. LUNGIANU, CL. 37. Fața preotului se umflase de groază și cîteva clipe nici nu putu vorbi, mozolindu-și doar buzele neputincioase. REBREANU, P. S. 161. Moș Petea oftă, apoi începu să mozolească iar capătul lalelei. SADOVEANU, O. I, 194, cf. VIII, 303. Pe-un stog zîmbind, ce bine mi-ar fi mie, Cu luna-n ochi un pai să mozolesc. LESNEA, P. E. 47. Mozoleau între dinți violete parfumate. V. ROM. august 1960, 82. ♦ (Regional) A fărîmița ceva (cu mîinile) (Strîmba Vulcani-Tîrgu Jiu), ALR I 1 989/839. 2. T r a n z. (Regional) A mototoli, a boți, a face ghem. Cf. ALR II 3 448/219. Ai mozolit așa de tare hîrtia că nu se mai poate scrie pe ea. Com. din PIATRA NEAMȚ. 3. T r a n z. și r e f l. (Regional) A (se) murdări, a (se) mînji, a (se) mîzgăli. S-au mai strîns și alți cîini și l-au mozolit prin glod. ap. CADE, cf. PAMFILE, J. II, 155, CIAUȘANU, V.,id. GL., PAȘCA, GL., com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. S-a mozolit cu furingiri. ALR II 3 517/95, cf. 3 477/95. ♦ T r a n z. (Complementul indică rufe) A spăla prost, de mîntuială. Numa a mozolit cămeșile. ȘEZ. IX, 146. – Prez. ind.: mozolesc. – Din magh. majszol.