mîzgălésc v. tr. (rudă cu rut. mazgulĭáti, a mîzgăli, d. mázati, a șterge, a unge. V. mînjesc. Cp. și cu ngr. mazalízo scrobesc, ung. mozgolódni, a se fîțîi, și rom. bîrcîĭ, „rătăcesc” și „mîzgălesc”). Vest. Bîrcîĭ, feștelesc (cu cerneală saŭ cu creĭonu). – Și măzgălesc, mîzgîlesc, zmîngălesc și bîzgîlesc. Și mozgolesc (Năsăud).

mozgolésc, V. mîzgălesc.