mozavirnic, ~ă [At: (a. 1658) MG. IST. II, 183/26 / V: ~zov~, (reg) muzăver~ / Pl: ~ici, ~ice / E: mozavir + -nic] 1 a (Înv) Care defăimează Si: calomnios, defăimător. 2 sm (Reg; îf muzăvernic) Om crud.

mozavir sm [At: CUV D. BĂTR. I, 294 / Pl: ~i / E: tc müzevvir] (Tcî) 1 Calomniator. 2 Om viclean.

mozovirnic, ~ă a vz mozavirnic

muzăvernic sm vz mozavirnic

mozavír m. (turc. [d. ar.] müzevvir). Vechĭ. Rar. Calomniator. – Și ca verb mozaviresc, și ca subst. mozaviríe, și ca adj. mozavírnic: cuvinte mozavirnice.

MOZAVIRNIC adj. v. bârfitor, calomnios, clevetitor, defăimător, denigrator, ponegritor.

mozavirnic adj. v. BÎRFITOR. CALOMNIOS. CLEVETITOR. DEFĂIMĂTOR. DENIGRATOR. PONEGRITOR.

MOZAVIRNIC, -Ă adj., s. m. 1. Adj. (Învechit) Care defăimează; defăimător, calomnios. Vrășmași ce se-ar rădica asupra domniilor noastre cu. . . pîri și cuvinte mozavirnice (a. 1658). MAG. IST. II, 183/26. 2. S. m. (Regional; în forma muzăvernic) Om crud. Com. din BRĂDIȘORUL DE JOS-ORAVIȚA. – Pl.: mozavirnici, -ce. – Și: (1, învechit) mozovírnic, -ă (PASCU, S. 336) adj.; (2, regional) muzăvérnic s. m. – Mozavir + suf. -nic.