MOZARÁB, -Ă I. adj., s. m. f. (creștin) care și-a păstrat religia în timpul ocupației arabe în Spania. II. adj. arta ~ă = arta creștină dezvoltată în Spania în sec. X-XI sub influența artei islamice, caracterizată prin arcul în potcoavă, ornamentarea fațadei edificiilor cu plăci multicolore de ceramică, precum și prin grija pentru împodobirea manuscriselor cu miniaturi pline de vervă cromatică și preferința pentru prelucrarea metalelor prețioase și a fildeșului. (< fr. mozarabe, sp. moz’ arabe)

mozarabă af [At: DN³ / Pl: ~be / E: fr mozarabe, sp mozárabo] (Îs) Arta ~ Artă creștină dezvoltată în Spania în sec. XI sub influența artei islamice, care se caracterizează prin arcul în formă de potcoavă, ornamentarea fațadei edificiilor cu plăci multicolore de ceramică, precum și prin grija pentru împodobirea manuscriselor cu miniaturi viu colorate și preferința pentru prelucrarea metalelor prețioase și a fildeșului.

MOZARÁBĂ adj.f. Arta mozarabă = arta creștină dezvoltată în Spania în sec. X-XI sub influența artei islamice, care se caracterizează prin arcul în formă de potcoavă, ornamentarea fațadei edificiilor cu plăci multicolore de ceramică, precum și prin grija pentru împodobirea manuscriselor cu miniaturi pline de vervă cromatică și preferința pentru prelucrarea metalelor prețioase și a fildeșului. [Cf. fr. mozarabe, sp. mozárabo < ar. musta’rib – arabizat].

cânt mozarab v. gregoriană, muzică; liturghie; misă.