moxă sf [At: POLIZU / Pl: ~xe / E: fr moxa, ger Moxa] (Med; înv) 1 Instrument în formă de con sau de cilindru mic, cu ajutorul căruia se cauterizează pielea, prin aplicarea unei substanțe caustice. 2 Tratament care se face folosind moxa (1). 3 Ventuză.

MOXĂ s.f. v. moxa.

*móxă f. (cuv. chinez). Med. Revulsiv, care consistă de ordinar dintr’un mic sul de bumbac scărmănat care se aplică și se aprinde pe pele, ceĭa ce azĭ se face foarte rar (V. pleașcă 2).

MOXA s.f. (Med.) Procedeu terapeutic, variantă a acupuncturii, care se bazează pe utilizarea în locul acelor a unor bețișoare din anumite plante, care, după înfigerea în piele, sunt arse lent; moxibustie; (p. ext.) bețișoarele și substanța din ele. [Var. moxă s.f. / < fr. moxa, cf. jap. mogusa].

MOXA s. f. procedeu terapeutic, variantă a acupuncturii, prin utilizarea unor bețișoare din anumite plante, care, după înfigerea în piele, sunt arse lent; moxibustie. (< fr. moxa, germ. Moxa)

MOXA (MOXALIE), Mihail (c. 1585/1590-c. 1650), cronicar român. Călugăr la mânăstirea Bistrița (Vâlcea). A scris un cronograf de la „facerea lumii” până la 1489 („De-nceputul lumei dentâi”, 1620), prima istorie universală în limba română, prelucrată după Manasses și istoriografia sud-slavă; a tradus (1640) din slavonă „Pravila de la Govora”.

MOXĂ s. f. (Med.; învechit) Instrument în formă de con sau de cilindru mic, cu ajutorul căruia se cauterizează pielea, prin aplicarea unei substanțe caustice; tratament care se face folosind acest instrument. Cf. POLIZU, BARCIANU. Arsura. . . poate să se facă destul de adînc dacă se lasă moxa pe loc pînă la sfîrșit. BIANU, D. S. Se face moxa cu iască sau cu bumbac înmuiat în o soluțiune de nitrat de potasă. id. ib. Moxa este un mijloc puternic de excitațiune și de derivațiune. . . întrebuințat în unele boale cronice. id. ib. ♦ Ventuză. Cf. ALEXI, W. – Pl.: moxe. – Din fr. moxa, germ. Moxa.