MOVILĂ, movile, s. f. 1. Ridicătură de pămînt mai mică decît dealul; gorgan. Pe movilele cele mari din zări aprinseră focuri, cum căzu amurgul. SADOVEANU, O. VII 122. Nu e zidire veche, ruină, movilă de pămînt de care să nu fie legat un cîntec, o legendă, un nume de viteaz. VLAHUȚĂ, O. A. II 138. Vine cucul de trei zile Peste văi, peste movile Și n-are un’să se puie, Și necazu să și-l spuie. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 213. 2. Mică ridicătură de pămînt de formă conică, făcută de mîna omului pentru a servi ca semn de hotar între două proprietăți; mocșandă. 3. Grămadă de obiecte de același fel, morman (în general de formă conică). Ședea turcește pe movila de pietriș. POPA, V. 85. De la înălțime, pe-o movilă de cărbuni... vorbea cu înflăcărare mulțimii. BART, E. 294. Torceam împreună cu dînsa la umbra nucului lor cîte-o movilă de drugi de canură. CREANGĂ, A. 63.