Definiția cu ID-ul 1341995:
Tezaur
MOTĂCĂÍ vb. IV. I n t r a n z. (Prin Olt.) A da (mereu) din cap. Motăcăie pe drum parcă-i un caii. BOCEANU, GL., cf. ALR II/I h 3/836. – Prez. ind.: motăcăi. - Și: moticăi vb. IV. ALR II/I h 3/836. – Etimologia necunoscută. Cf. m ă t ă h ă i, m ă t ă c ă n i.