MOTOȘCUȚĂ s. f. (Regional) Diminutiv al lui m o t o a ș c ă. 1. Cf. m o t o a ș c ă (1). Motoșcuță dă bosioc. ALR II/I MN 102, 2 771/192, cf. AALRM II/I h 246/192. 2. Cf. m o t o a ș c ă (2). Leagă. . . hîrtia cea cu ouțele într-o cîrpă curată, o bagă în sin . . . luînd bine seama ca se nu agiungă motoșcuță de peale-ți. ECONOMIA, 214/16. – Pl.: motoșcuțe. – Motoașcă + suf. -uță.