motiv s.n. 1 cauză, considerent, mobil, pricină, prilej, rațiune, temei, <rar> raționament, <înv. și pop.> cuvânt, lucru, <pop.> noimă, price, <înv.> materie, obiect, ocă, povod, vină, <fran.; înv.> rezon, <fig.> fundament, izvor, sămânță, <fig.; înv.> cap. Directorul instituției a vrut să știe care a fost motivul care a declanșat protestul salariaților. 2 (de obicei constr. cu vb. ca „a aduce”, „a găsi”) argument, îndreptățire, justificare, justificație, legitimare, legitimitate, motivare, motivație, rațiune, temei, <rar> legitimizare, <înv. și pop.> îndreptare, <pop.> noimă, <înv.> dreptate, <fran.; înv.> rezon, <fig.; rar> acoperire. Nu găsește niciun motiv pentru decizia pe care a luat-o. 3 (constr. mai ales cu vb. „a avea”) argument, dovadă, temei. Are motive să susțină că șoferul nu a respectat regulile de circulație. 4 (de obicei urmat de determ. introduse prin prep. ,,de") ocazie, pretext, prilej, <rar> subiect, <înv. și pop.> pricină, <înv. și reg.> pofidă, <înv.> podoimă², pricinuire, <fig.; fam.> clenci. Caută motiv de ceartă. Premiul luat de copil este un motiv de bucurie pentru părinți. 5 cuvânt, pretext, <înv. și reg.> steamet, <înv.> chip. A plecat de la ore sub motiv că îi este râu. 6 pretext, scuză, <înv.> șteamăt, <grec.; înv.> profasis, <fig.> alibi, <fig.; înv.> cale. Ce motiv ai invocat pentru a lipsi de la întâlnire? 7 (lit.) temă. Motivul este ideea fundamentală a unei opere literare. Motivul zburătorului este de sorginte populară. 8 (fiziol.; înv.) motivperistaltic v. Mișcare peristaltică. Peristaltism.