MOTÍV s. n. I. 1. Rațiune, cauză pentru care se întîmplă sau se face ceva; imbold, mobil¹ (4) care împinge pe cineva la săvîrșirea unei acțiuni. Cf. STAMATI, D. Mi-e de mirare, domnule, c-un strein ca dumneata v-ați plecat a vă opri în locuința noastră . . . – Doamnă . . . Un motiv însemnat. NEGRUZZI, S. III, 238. El nu-i mărturisea tocmai motivul hotărîtor. REBREANU, R. I, 233. Nu-mi place însă ca cineva să se vîre în afacerile mele. – Nu e ăsta motivul. Ești contra mea. SAHIA, N. 104. N-am nici un motiv să Cred că minte. CAMIL PETRESCU, U. N. 220. ◊ L o c. a d v. Fără motiv = (în mod) nejustificat. ◊ L o c. c o n j. Pentru motivul că. . . = fiindcă, deoarece. ♦ Pretext, scuză. Cf. DL. ◊ L o c. c o n j. Pe motiv că. . . = pretextînd că. . . Am căutat eu să amîn această afacere pe motiv că n-o pot rezolvi într-o zi. SANDU-ALDEA, A. M. 123. ◊ E x p r. A da cuiva motiv (să. . .) = a oferi cuiva pretextul (să . . .). Cf. DM. 2. (Învechit) Ocazie, prilej. Vom lăsa motiv. . . să desăvîrșească lucrul nostru (a doua jumătate a sec. XIX), URICARIUL, IV, 308/25. Ce mai motiv de fantezii nesfîrșite. VLAHUȚĂ, O. A. III, 17. II. 1. Cel mai mic element constitutiv al unei compoziții muzicale (care se repetă, sub diferite aspecte, în dezvoltarea compoziției). Se întîmplă să aud Uvertura de vînătoare a lui Mehul în care aceeași fanfară domnește ca motiv de căpetenie și răsare sub felurite tonalități. ODOBESCU, S. III, 97. Începură a cîntă în cor un imn plăcut și dulce era motivul molitvei. CONTEMPORANUL, III, 616. Anicuțo, cum e motivul din sonata noastră ? D. ZAMFIRESCU, R. 109. Valorificarea motivelor de muzică populară. SADOVEANU, E. 72. 2. Element sculptural, pictural sau ornamental fundamental, folosit într-o compoziție decorativă sau în arhitectură. Am studiat. . . toate motivele ornamentale care împodobesc și caracterizează bucățile aflate și păstrate la noi. ODOBESCU, S. III, 633. Motivele ornamentale ale aplicelor de cingători. . . sînt toate geometrice. PÂRVAN, G. 432. Cîmpul dintre grinzi este acoperit cu motive de frunze late, poleite, CAMIL PETRESCU, O. II, 402. Părul blond îi cade pe umeri, iar o coroană cu motivul florii de crin îi împodobește capul. OPRESCU, I. A. I, 60. Confecții. . . cusute cu motive naționale, SCÎNTEIA, 1960, nr. 4 859. 3. Temă principală sau idee fundamentală a unei opere literare, p. e x t. a unui curent, a unei mișcări culturale. În alegerea aceasta a motivelor durerii, Beldiceanu merită un loc aparte în literatura noastră. IONESCU-RION, C. 125. Locul pe care. Ion Ghica îl cucerește în literatura estetică. . . este caracterizat prin îndepărtarea oricărui motiv romantic. VIANU, A. P. 67. Topind în el motivele populare, Eminescu le-a reluat cu sufletul din veac al poetului anonim și cu arta poetului modern. SADOVEANU, E. 78, cf. 132. Urmașii lui Burchhardt au continuat să vadă în individualism calitatea dominantă a Renașterii, motivul unic, a cărui manifestare au urmărit-o în toate domeniile. OȚETEA, R. 35. Motivul strigoiului mai apare la Asachi în poema Moșii. LL I, 26. – Pl.: motive. – Din it. motivo, germ. Motiv, fr. motif.