mostofâlci vt [At: MAT. FOLK. I, 141 / Pzi: ~cesc / E: mostofâlcă] (Reg; c. i. gâlci) A dezumfla.

mostofâlcă sf [At: MAT. FOLK. 639 / V: moto~ / Pl: ~lci / E: ns modovâlcă] (Reg) 1 Umflătură. 2 Tumoare. 3 Ghemotoc de cârpe.

motofâlcă sf vz mostofâlcă

mostofâlcă, mostofâlci, s.f. (reg.) 1. gâlcă, umflătură. 2. ghemotoc (de cârpe).

MOSTOFÎLCĂ s. f. (Regional; mai ales în descîntece) 1. Gîlcă, umflătură sau tumoare. Gîlcilor, mostofîlcilor. MAT. FOLK. 639, cf. 1 141, 1 509, 1 526, 1 529, RĂDULESCU-CODIN, 51, CANDREA, F. 368. 2. Ghemotoc (de cîrpe) (Păușești Otăsău-Băile Govora). Cf. COMAN, .Pl.: mostofîlci. – Și: motofílcă s. f. PĂSCULESCU, L. P. 124, PAMFILE, B. 37, DR. III, 453. – Etimologia necunoscută. Cf. m o d o v î l c ă.

MOSTOFÎLCI vb. IV. T r a n z. (Regional; într-un descîntec; cu complementul „gîlci”) A dezumfla, a face să dea înapoi. Veni un lup calare p-o troacă, Luă gîlcili, Mi le mostofîlci, Mi le mîncă Și plecă. MAT. FOLK. 1141, cf. RĂDULESCU-CODIN, 51. – Prez. ind.: mostofîlcesc. – V. mostofîlcă.