mostofâlci vt [At: MAT. FOLK. I, 141 / Pzi: ~cesc / E: mostofâlcă] (Reg; c. i. gâlci) A dezumfla.

MOSTOFÎLCI vb. IV. T r a n z. (Regional; într-un descîntec; cu complementul „gîlci”) A dezumfla, a face să dea înapoi. Veni un lup calare p-o troacă, Luă gîlcili, Mi le mostofîlci, Mi le mîncă Și plecă. MAT. FOLK. 1141, cf. RĂDULESCU-CODIN, 51. – Prez. ind.: mostofîlcesc. – V. mostofîlcă.