MOSTOCHÍNĂ s. f. 1. (Prin Mold.) Fructul mostochinului; moșmoană¹ (1). Cf. PANȚU, PL. 2. Epitet dat unui om lipsit de inițiativă sau prost. Ești obligat să dai zor. . . Altmintrelea ea ar crede că ești o mostochină uscată. CONV. LIT. XV, 305. Să nu crezi câ-s. . . mostochină, ca să te văd fără a-ți cere dobîndă. ib. 306. – Pl.: mostochine. – Etimologia necunoscută.