MOSNEGÉȘTE adv. În felul moșnegilor, ca moșnegii, bătrînește; p. e x t. fără grabă, domol. Își făcu, moșnegește, cruce. GÎRLEANU, L. 13. ◊ F i g. Ajuns pe culme, [drumul] odihnea îndelung, prăvălindu-se moșnegește peste capetele răzoarelor. DAN, U. 196. – Moșneag + suf. -ește.