MOSCHICESC, -EÁSCĂ adj. (Învechit) Rusesc ; moscovit (2). 1 icona moschicescu ce iaste asupra (a. 1588). CUV. D. BĂTR. I, 195/19. Viind oastea moschicească cu un cneadz, anume, Ramada, au bătut pe turci. NECULCE, L. 61 cf. 151, 341. Au vinit Petru împăratul moschicesc aice în țară (a. 1737). BUL. COM. IST. IV, 70. Cu adevărat cum că ei să trebuiesc cu bucovnile cele mici mușchicești și cele mari de la Chiev (sec. XVIII). CAT. MAN. I, 625. Găsiră la Popești oștile moschicești. VĂCĂRESCUL, IST. 282. Aceste doauî gubernii. . . sînt despre apusul hotarului moschicesc. AMFILOHIE, G. 63/17. Despre Lupu acesta încă se zice că s-au înțeles cu viziriul și l-au înștiințat despre oastea muscăcească. ȘINCAI, HR. III, 227/32, cf. 230/27. Vine Ipsilantul cu o muschicească oaste. BELDIMAN, E. 4/26, cf. CREANGĂ, P. 306. A sosit. . . și oastea moscăceascâ așteptată, SBIERA, F. S. 98. Să dea feciori la armata moschicească. CONTEMPORANUL, III, 773. Să-ți faci straie mușchicești Și papuci cazachiești. ȘEZ. II, 223. – Pl.: moschicești. - Și: moscăcésc, -ească, muschicésc, -eáscă, muscăcésc, -eáscă, mușchicésc, -eáscă adj. – De la n. pr. Mosc + suf. -icesc.