MORȚÉȘTE adv. 1. (Învechit și regional; pe lîngă verbe ca „a cînta”, „a boci” etc.) Ca la morți II 1), ca după morți, ca pentru morți. Cf. BUDAI-DELEANU, LEX., LB. Împărăteasa rămase bocindu-se morțește. RETEGANUL, ap. CADE. Trecui Dunărea pe-un pește, Mîndră mă cînta morțește. VICIU, S. GL., cf. T. PAPAHAGI, M. 27. Ale noastre dragi neveste Toate se cîntau morțește. CONTEMP. 1949, nr. 156, 11/2. 2. F i g. (Învechit, rar) Foarte, grozav, teribil. Prințul. . . morțește amorezat în frumoasa femeie. BĂRAC, ap. TDRG. – Mort + suf. -ește.