MORUNÁȘ s. m. Diminutiv al lui m o r u n²; p. e x t. pește din familia crapului, și capul și cu corpul lunguieț, cenușiu pe spate și alb pe burtă, cu botul prelung (Vimba vimba) Bătrîno, trăim azi, zbiară el, ți-am prins un moronaș, să-ți lingi buzele. CONTEMPORANUL, VI_I, 21. In prăvălie înghesuială, cereri peste cereri: chibrituri,. . . lumînări de spermanteț sj păpuși de morunaș. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 180. Numirea de morunaș e din cauza a botului său cu acela de morun. ATILA, P. 361. Reală valoare comercială cu plătica, sabița, cosacul, morunașul. C. ANTONESCU, P. 65. – Pl.: morunași. - Și: (regional) s. m. moronaș s. m. – Morun² + suf. -aș.