MORTÍȚĂ s. f. (În poezia populară) Diminutiv al lui m o a r t e; mortică. Eu patul nu l-oi așterne, C-o veni mama din sat, Pe-amîndoi că ne-a afla Și mortița ni-o a fa. BUD, P. P. 17. Pe mine și pe mîndră Despărți-ne-a mortița, Dară alții știu că ba. id. ib. 37. Și d'e aud'e-o păsărea: – Iată, oi, mort'ița mea. T. PAPAHAGI, M. 21. – Moarte + suf. -iță.