MORTASIPÍE s. f. Taxă ce se încasa, în epoca fanariotă, la vînzarea mărfurilor și care se calcula după greutatea acestora sau la bucată; p. e x t. venitul și slujba încasatorului acestor taxe; instituția respectivă. Au scornit și Duca Vodă mortasipia în țară. N. COSTIN, LET. II, 21/17. Numai din desetină și din mortasipii, din goștină și din vamă ce lua să chivernisie. NECULCE, L. 17. 100 lei ce are să ia m[ănăst]tirea Răchitoasa de la mortasipia din Galați (a. 1733). CAT. MAN. I, 503. Au plătit mortasipie pe 6 vite ce au vîndut (a. 1742). BUL. COM. IST. I, 245. Nu vor plăti mortasipie nici pentru brînză, . . . nici pentru alte cele (a. 1747), ȘTEFANELLI, D. C. 43. Să nu cuteze a cere vama sau mortasăpiia (a. 1759). GALDI, M. PHAN. 212. larăș să aibă a trece cu pace și să fie în pace de vamiea de mortasipie, de părcălăbie și de toate alte slujba (a. 1767). IORGA, S. D. VI, 134. Mortasipia (dare pe vite) în ce chip să se urmeze (a. 1776). N. A. BOGDAN, C. M. 66. Hotărîm ca să aibă a lua episcopia Hușii venitul mortasipiei de la tîrgul Hușii (a. 1784). ap. TDRG. Mortăsăpia acelui tîrg iarăși o dăm dumisale (a. 1795). URICARIUL, I, 145. Vînzînd și alte slujbe: ocnă, vămi, mortasăpii (sfîrșitul sec. XVIII), LET. III, 226/21. Mortasăpia tărgului Dorohoiului (a.1803). IORGA, S. D. XXIII, 400. Mortăsăția vililor di la acest tîrg să fie a dumisale (a. 1823). N. A, BOGDAN, C. M. 109. – Pl.: mortasipii. – Și: (învechit) mortasăpíe, mortăsăpíe, mortăsăție s. f. – Mortasip + suf. -ie.