MORTASÍP s. m. Cantaragiu și încasator al unor taxe publice, în epoca fanariotă. 87 lei lui Gheorghi murtasîp (a. 1693). IORGA, S. D. VII, 184. Iară vameșii și mortasapii din țara de Sus. . . să nu cuteze a cere vama (a. 1759). GALDI, M. PHAN. 212. Mortasipii le fac catahrisis, luîndu-le vamă cu asupră (a. 1822). DOC. EC. 250. La 4 mortasipi orînduiți pe la barierile celor mari 4 poduri pe 7 luni [s-au plătit] cîte lei 30 (a. 1846). ib. 911. Vătaf de mortasifi. I. CR. IV, 377. - Pl.: mortasipi. - Și: (regional) mortasif, (învechit) mortasáp, murtasîp s. m. Cf. ngr. μορτασίπις,