Definiția cu ID-ul 503332:


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

mort (moártă), adj. – Decedat. – Mr. mortu, megl., istr. mort. Lat. mortuus (Pușcariu 1110; REW 5695), cf. it., port. morto, fr., cat. mort, sp. muerto.Cf. moarte, mortăciune.Der. morțărie, s. f. (Banat, cimitir); morțiș, adv. (în mod tenace); morțiu, adv. (cu îndărătnicie); morțiu, adj. (ca pentru mort).