MOROZITÁTE s. f. (Învechit) Faptul de a fi m o r o s; proastă dispoziție, tristețe, posomoreală. Natura. . . lasă. . . pe unile cu nici [de] unile în starea morozității. EPISCUPESCU, O. Î 57/10. Contrarietățile ce le întimpin sporesc pe fiecare zi morozitatea lor dezgustătoare și asprimea nesuferită. CALENDAR (1854), 13/21. – Pl.: morozități. – Și: morositáte s. f. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. – Din fr. morosité, germ. Morosítät.